Igrasia / Dampness
Curator:
Sorin Scurtulescu
Expoziția propusă de
artistul vizual Sorin Scurtulescu în calitate de curator este inedită prin
faptul că se ocupă de artiști precum:
Apa
de Ploaie
Aerul
de Dimineață
Aerul
de Zi
Aerul
de Noapte
Umezeala
de Vară
Temperatura
de Interior
Vântul
de Amiază
„de”-ul
regal al titlurilor nobiliare ne pune în față artiști de un calibru
profesionist. Lucrarea prezentată realizată de acești artiști este una
ambientală și se poate încadra în mișcarea artistică numită Happening*.
Vom
inaugura cu această ocazie primul „Happening”
la Galeria LogArt.
Locația
este întreg etajul al 2-lea unde se află spațiul
expozițional
al Galeriei LogArt din
cadrul Colegiului Național „Constantin Diaconovici Loga” din Timișoara.
Spațiu pe care s-a intervenit și pe care întâmplarea aparent nefericită a pus
stăpânire. Noi vom considera întâmplarea aceasta ca fericită din punct de
vedere vizual ignorând repulsia sau alergia produsă de igrasie și preluând doar
desenul abstract creat prin acest fel de „artă a întâmplării” care a apărut dintr-o
dată.
Pentru
cei care vor să creadă că acest proiect este unul neserios sau că dorește să
pună într-o lumină negativă locația afectată de această întâmplare îi vom dezarma
dintru bun început spunându-le că au de fapt în față un demers serios și nu o
glumă frivolă. Iar desenele datorate acestei întâmplări le putem asemăna cu
cele mai bune lucrări de William Turner sau Max Ernst.
Explicația demersului sau text despre
cum a luat naștere Happening-ul Igrasia
Am lansat Atelierul și Galeria LogArt pe 17 octombrie
2013 în spațiul Colegiului Național „Constantin Diaconovici Loga”, din
Timișoara împreună cu directorul prestigioasei instituții de învățământ Mariea
Ștefan.
(chiar acum realizez că aniversăm 1 an de la înființare).
După cele 7 proiecte catalogate în „Dosarul 1” al
Galeriei LogArt și zeciile de materiale de design grafic și ambiental realizate
în Atelierul LogArt, am reînceput să gândesc viitori pași ai acestui spațiu
pentru sezonul 2, adică octombrie 2014 - iunie 2015.
Trezit fiind în fața unei restaurări complete
interior/exterior a colegiului din care face parte acest spațiu, mi-am dat
seama că este posibil în următorul an această galerie/atelier să nu mai poate
activa deloc sau să poată dar complet diferit, propunând strategii pentru alte
locații care să preia posibilele proiecte ce vor apărea pe timpul restaurări.
Datorită schimbării complete a țiglelor și a ploilor din
vară, apa s-a infiltrat în tavanul de la etajul al doilea creând igrasia.
Igrasia a produs forme și pete asemănătoare cu pictura
abstractă sau unele fresce vechi ori cu cea asiatică în tușuri colorate.
Inițial doream să realizez o expoziție împreună cu o echipă
de elevi legată de acest eveniment pentru cei mai mulți dintre noi neplăcut.
Dar momentul incert datorat viitoarei mutări a eleviilor
și a profesorilor de la Colegiul Național „Constantin Diaconovici Loga”, din
Timișoara, într-o altă clădire datorită restaurării complete mi-a trezit ideea
de criză a unui alt tip de expoziție din cauza imposibilității unei desfășurări
cursive ca până acum.
Astfel, cu ajutorul lui Dumnezeu, am realizat că putem
face ceva mult mai experimental, inedit, poetic, ceva care nu cred că s-a mai
făcut până acum în țara noastră în care oameni nu mai au vreme să simtă sau să
gândească la astfel de lucruri poetice.
Dorind să mai fac un ultim eveniment înainte de a intra
în lunga renovare, mi-a venit ideea realistă a acestui „Happening”, „Igrasia”
care poate că e suprarealist. Transformând poetic negativul în pozitiv și
privind petele de pe tavan ca pe niște picturi, acuarele sau desene asiatice.
Mi-am dat seama că pot face un eveniment cu o lucrare a
„Întâmplării”, lucrarea era de fapt întreg coridorul.
Coridorul igrasiat a devenit lucrarea astfel conceptele
„Ready Made-ului” s-a combinat cu cel al „Happening-ului”.
Încercând să îmi explic intenția atât mie cât și
celorlalți am ajuns la concluzia fără să mă gândesc la „Happening” că am
descoperit o nouă viziune asupra artei, o artă a întâmplării.
Desigur bucuria unei noi descoperiri în domeniul artei
contemporane mi-a trecut repede după ce mi-am dat seama că termenul și
conceptul de „Happening” era deja folosit
în America încă din anii 1958 și 1959 de Allan Kaprow la Douglas
College.
„Termenul își are originea în experimentele
lui Allan Kaprow la Douglas College (1958 și 1959) și în acțiunea grupului de
avangardă din jurul lui Kaprow (Claes Oldenburg, Jim Dine, Red Grooms, Robert Whithman, Al. Hansen) care, în 1959, prezintă la Reuben
Gallery din New
York "18 happenings în 6 părți". Se consideră totuși că
primul "happening" a avut loc în 1952 la Black
Mountain College cu reprezentarea piesei "Theater Piece No. 1"
a lui John Cage,
care fusese profesorul lui Kaprow.”*
Happening-ul
utilizează „…o recuzită în care se întâlnesc obiecte de artă autentice, dar și
obiecte de uz curent, deșeuri și alte materiale derizorii, desfășurându-se în
spații voit "neculturale" (locuri de parcare, holuri de instituții,
piețe, parcuri etc.), happening-ul rămâne, de fapt, o artă practică și
consumată în grup restrâns, cu un grad mare de sofisticare. Nu există un
public, ci o serie de publicuri stratificate, cu cerințe, capacitate de
recepție și pregătire culturală extrem de diferite.”*
s o r i n s c u r t u l e s c u
* Happening
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Happening (în engleză:
întâmplare, fapt, eveniment în desfășurare) este o mișcare artistică în care
produsul este caracterizat printr-o improvizație în direct contact cu publicul,
bazată pe interferența între mai multe forme de artă (spațiale și
temporale - teatru,
plastică, muzică, film, fotografie
etc.), având ca scop anularea distanței dintre realitatea și creația artistică.
Din zona artistică se păstrează o serie de trăsături, cum ar fi
convenționalitatea, gratuitatea, tendința spre semnificație, iar de la
realitate se împrumută accidentalul, posibilitatea controlului asupra
evenimentului, spontaneitatea comportamentului și dimensiunea banalității.
Termenul își are originea în experimentele lui Allan Kaprow la Douglas College (1958
și 1959) și în acțiunea grupului de avangardă din jurul lui Kaprow (Claes Oldenburg, Jim Dine, Red Grooms, Robert Whithman, Al. Hansen) care, în 1959, prezintă la Reuben
Gallery din New
York "18 happenings în 6 părți". Se consideră totuși că
primul "happening" a avut loc în 1952 la Black
Mountain College cu reprezentarea piesei "Theater Piece No. 1"
a lui John Cage,
care fusese profesorul lui Kaprow.
Mișcarea, care a cunoscut o rapidă
audiție și dezvoltare în Statele Unite și Europa, comunică cu
o serie întreagă de tendințe europene mai vechi, al căror punct de convergență
este persiflarea unui sistem de prejudecăți generate de filosofia pragmatică
și exclusivist raționalistă. Artiștii care au inaugurat la New York
happening-ul au avut strânse legături cu Pop art și cu hiperrealismul.
Vizând să abolească granița dintre public și artist, într-o participare vag
controlată, prin impunerea unei atmosfere particulare, prin sugerarea unei idei
inițiale și printr-o serie de interdicții de comportament (deci în absența unui
scenariu și
și a unor indicații de regie), utilizând o recuzită în care se întâlnesc obiecte de
artă autentice, dar și obiecte de uz curent, deșeuri și alte materiale
derizorii, desfășurându-se în spații voit "neculturale" (locuri de
parcare, holuri de instituții, piețe, parcuri etc.), happening-ul rămâne, de
fapt, o artă practică și consumată în grup restrâns, cu un grad mare de
sofisticare. Nu există un public, ci o serie de publicuri stratificate, cu
cerințe, capacitate de recepție și pregătire culturală extrem de diferite.
Răspândirea în
Europa
Transportat în Europa prin câteva
acțiuni de grup, happening-ul a făcut imediat carieră. În 1960, Jean-Jacques Lebel prezintă
la Veneția
"L'enterrement de la Chose", primul happening european. El
publică un esseu critic asupra mișcării și produce cca. șaptezeci de
happenings, performanțe și acțiuni,
în mai multe continente, paralel cu activitățile lui picturale, poetice și
politice.
În Germania, (Nam
June Paik, Bazon Brock, Wolf Vostell, Dick Higgins) Joseph Beuys aderă la mișcare și,
împreună cu Kaprow, realizează la Düsseldorf
și în alte centre europene o serie de happenings. Exopziția "Documenta"
din Kassel (1972) dedică
happening-ului un întreg compartiment.
În Marea
Britanie, primele happenings au fost organizate la Liverpool de Adrian Henri, dar evenimentul cel
mai important l-a constituit "Incarnation of Poetry", realizat
la 11 iunie
1965 în Albert
Hall din Londra,
cu o audiență de peste șapte mii de persoane. Remarcabile au fost
happening-urile lui Jeff Nuttal, realizate în parte în
colaborare cu Bob Cobbing.
În Belgia, primele happenings
au avut loc în anii 1965-1968, la Antwerpen, Bruxelles și Ostende,
organizate de artiști ca Hugo Heyman și Panamarenko. În Olanda, mișcarea anarhistă
"Provo" a realizat happening-uri în anii 1966-1968 în jurul statuii "Het
Lieverdje" din piața Spui, în centrul Amsterdamului.
Adesea a fost necesară intervenția poliției pentru a potoli protestele
publicului.
Ca și Action
painting, și istoria happening-ului a înregistrat și cazuri limită,
când "actul creator" se confundă cu autodistrugerea (sinuciderea lui Rudolf Schwartzkogler).
Fluxus, Performance Art, Body Art, Comportment Art, Contestation Art sunt
câteva dintre mișcările derivate din happening și care urmăresc același program
teoretic, transferul valorii estetice de la obiectul de artă la actul
artistic, împingerea confuziei cu realitatea până la limita extremă. Ca orice
modalitate artistică, dincolo de semnificațțile implicite ale opțiunii pentru
acest tip de expresie, și happening-ul poate acoperi sensuri diverse, putând
urmări - cum se întâmplă cu sugestiile artiștilor români Mihail Olos și Ana Lupaș
- o întâlnire dintre modernitate în expresie și fondul unor tradiții, mitul dezvoltându-se în
cotidian.
Bibliografie
- Allan Kaprow: Assemblage, Environments and Happenings. New York, 1961
- Michael Kirby: Happenings. An Illustrated Anthology. New York, 1966
- Udo Kulterman: Art-Events and Happenings. New York, 1971
- Mariellen R. Sandford: Happenings and Other Acts. Routldge, 1995
- Constantin Prut - Dictionar de arta moderna si contemporana, Bucuresti 2002
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu