vineri, 10 octombrie 2014

Igrasia/Dampness - 17 octombrie - 17 noiembrie 2014


Igrasia / Dampness

Curator: Sorin Scurtulescu
Expoziția propusă de artistul vizual Sorin Scurtulescu în calitate de curator este inedită prin faptul că se ocupă de artiști precum:
Apa de Ploaie
Aerul de Dimineață
Aerul de Zi
Aerul de Noapte
Umezeala de Vară
Temperatura de Interior
Vântul de Amiază
„de”-ul regal al titlurilor nobiliare ne pune în față artiști de un calibru profesionist. Lucrarea prezentată realizată de acești artiști este una ambientală și se poate încadra în mișcarea artistică numită Happening*.
Vom inaugura cu această ocazie primul „Happening” la Galeria LogArt.
Locația este întreg etajul al 2-lea unde se află spațiul expozițional al Galeriei LogArt din cadrul Colegiului Național „Constantin Diaconovici Loga” din Timișoara. Spațiu pe care s-a intervenit și pe care întâmplarea aparent nefericită a pus stăpânire. Noi vom considera întâmplarea aceasta ca fericită din punct de vedere vizual ignorând repulsia sau alergia produsă de igrasie și preluând doar desenul abstract creat prin acest fel de „artă a întâmplării” care a apărut dintr-o dată.
Pentru cei care vor să creadă că acest proiect este unul neserios sau că dorește să pună într-o lumină negativă locația afectată de această întâmplare îi vom dezarma dintru bun început spunându-le că au de fapt în față un demers serios și nu o glumă frivolă. Iar desenele datorate acestei întâmplări le putem asemăna cu cele mai bune lucrări de William Turner sau Max Ernst.


Explicația demersului sau text despre cum a luat naștere Happening-ul Igrasia



Am lansat Atelierul și Galeria LogArt pe 17 octombrie 2013 în spațiul Colegiului Național „Constantin Diaconovici Loga”, din Timișoara împreună cu directorul prestigioasei instituții de învățământ Mariea Ștefan.

(chiar acum realizez că aniversăm 1 an de la înființare).
După cele 7 proiecte catalogate în „Dosarul 1” al Galeriei LogArt și zeciile de materiale de design grafic și ambiental realizate în Atelierul LogArt, am reînceput să gândesc viitori pași ai acestui spațiu pentru sezonul 2, adică octombrie 2014 - iunie 2015.
Trezit fiind în fața unei restaurări complete interior/exterior a colegiului din care face parte acest spațiu, mi-am dat seama că este posibil în următorul an această galerie/atelier să nu mai poate activa deloc sau să poată dar complet diferit, propunând strategii pentru alte locații care să preia posibilele proiecte ce vor apărea pe timpul restaurări.
Datorită schimbării complete a țiglelor și a ploilor din vară, apa s-a infiltrat în tavanul de la etajul al doilea creând igrasia.
Igrasia a produs forme și pete asemănătoare cu pictura abstractă sau unele fresce vechi ori cu cea asiatică în tușuri colorate.
Inițial doream să realizez o expoziție împreună cu o echipă de elevi legată de acest eveniment pentru cei mai mulți dintre noi neplăcut.
Dar momentul incert datorat viitoarei mutări a eleviilor și a profesorilor de la Colegiul Național „Constantin Diaconovici Loga”, din Timișoara, într-o altă clădire datorită restaurării complete mi-a trezit ideea de criză a unui alt tip de expoziție din cauza imposibilității unei desfășurări cursive ca până acum.
Astfel, cu ajutorul lui Dumnezeu, am realizat că putem face ceva mult mai experimental, inedit, poetic, ceva care nu cred că s-a mai făcut până acum în țara noastră în care oameni nu mai au vreme să simtă sau să gândească la astfel de lucruri poetice.
Dorind să mai fac un ultim eveniment înainte de a intra în lunga renovare, mi-a venit ideea realistă a acestui „Happening”, „Igrasia” care poate că e suprarealist. Transformând poetic negativul în pozitiv și privind petele de pe tavan ca pe niște picturi, acuarele sau desene asiatice.
Mi-am dat seama că pot face un eveniment cu o lucrare a „Întâmplării”, lucrarea era de fapt întreg coridorul.
Coridorul igrasiat a devenit lucrarea astfel conceptele „Ready Made-ului” s-a combinat cu cel al „Happening-ului”.
Încercând să îmi explic intenția atât mie cât și celorlalți am ajuns la concluzia fără să mă gândesc la „Happening” că am descoperit o nouă viziune asupra artei, o artă a întâmplării.
Desigur bucuria unei noi descoperiri în domeniul artei contemporane mi-a trecut repede după ce mi-am dat seama că termenul și conceptul de  „Happening” era deja folosit în America încă din anii 1958 și 1959 de Allan Kaprow la Douglas College.
 „Termenul își are originea în experimentele lui Allan Kaprow la Douglas College (1958 și 1959) și în acțiunea grupului de avangardă din jurul lui Kaprow (Claes Oldenburg, Jim Dine, Red Grooms, Robert Whithman, Al. Hansen) care, în 1959, prezintă la Reuben Gallery din New York "18 happenings în 6 părți". Se consideră totuși că primul "happening" a avut loc în 1952 la Black Mountain College cu reprezentarea piesei "Theater Piece No. 1" a lui John Cage, care fusese profesorul lui Kaprow.”*
Happening-ul utilizează „…o recuzită în care se întâlnesc obiecte de artă autentice, dar și obiecte de uz curent, deșeuri și alte materiale derizorii, desfășurându-se în spații voit "neculturale" (locuri de parcare, holuri de instituții, piețe, parcuri etc.), happening-ul rămâne, de fapt, o artă practică și consumată în grup restrâns, cu un grad mare de sofisticare. Nu există un public, ci o serie de publicuri stratificate, cu cerințe, capacitate de recepție și pregătire culturală extrem de diferite.”*
                                                                              s o r i n    s c u r t u l e s c u
 

* Happening

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Happening (în engleză: întâmplare, fapt, eveniment în desfășurare) este o mișcare artistică în care produsul este caracterizat printr-o improvizație în direct contact cu publicul, bazată pe interferența între mai multe forme de artă (spațiale și temporale - teatru, plastică, muzică, film, fotografie etc.), având ca scop anularea distanței dintre realitatea și creația artistică. Din zona artistică se păstrează o serie de trăsături, cum ar fi convenționalitatea, gratuitatea, tendința spre semnificație, iar de la realitate se împrumută accidentalul, posibilitatea controlului asupra evenimentului, spontaneitatea comportamentului și dimensiunea banalității. Termenul își are originea în experimentele lui Allan Kaprow la Douglas College (1958 și 1959) și în acțiunea grupului de avangardă din jurul lui Kaprow (Claes Oldenburg, Jim Dine, Red Grooms, Robert Whithman, Al. Hansen) care, în 1959, prezintă la Reuben Gallery din New York "18 happenings în 6 părți". Se consideră totuși că primul "happening" a avut loc în 1952 la Black Mountain College cu reprezentarea piesei "Theater Piece No. 1" a lui John Cage, care fusese profesorul lui Kaprow.
Mișcarea, care a cunoscut o rapidă audiție și dezvoltare în Statele Unite și Europa, comunică cu o serie întreagă de tendințe europene mai vechi, al căror punct de convergență este persiflarea unui sistem de prejudecăți generate de filosofia pragmatică și exclusivist raționalistă. Artiștii care au inaugurat la New York happening-ul au avut strânse legături cu Pop art și cu hiperrealismul. Vizând să abolească granița dintre public și artist, într-o participare vag controlată, prin impunerea unei atmosfere particulare, prin sugerarea unei idei inițiale și printr-o serie de interdicții de comportament (deci în absența unui scenariu și și a unor indicații de regie), utilizând o recuzită în care se întâlnesc obiecte de artă autentice, dar și obiecte de uz curent, deșeuri și alte materiale derizorii, desfășurându-se în spații voit "neculturale" (locuri de parcare, holuri de instituții, piețe, parcuri etc.), happening-ul rămâne, de fapt, o artă practică și consumată în grup restrâns, cu un grad mare de sofisticare. Nu există un public, ci o serie de publicuri stratificate, cu cerințe, capacitate de recepție și pregătire culturală extrem de diferite.
Răspândirea în Europa
Transportat în Europa prin câteva acțiuni de grup, happening-ul a făcut imediat carieră. În 1960, Jean-Jacques Lebel prezintă la Veneția "L'enterrement de la Chose", primul happening european. El publică un esseu critic asupra mișcării și produce cca. șaptezeci de happenings, performanțe și acțiuni, în mai multe continente, paralel cu activitățile lui picturale, poetice și politice.
În Germania, (Nam June Paik, Bazon Brock, Wolf Vostell, Dick Higgins) Joseph Beuys aderă la mișcare și, împreună cu Kaprow, realizează la Düsseldorf și în alte centre europene o serie de happenings. Exopziția "Documenta" din Kassel (1972) dedică happening-ului un întreg compartiment.
În Marea Britanie, primele happenings au fost organizate la Liverpool de Adrian Henri, dar evenimentul cel mai important l-a constituit "Incarnation of Poetry", realizat la 11 iunie 1965 în Albert Hall din Londra, cu o audiență de peste șapte mii de persoane. Remarcabile au fost happening-urile lui Jeff Nuttal, realizate în parte în colaborare cu Bob Cobbing.
În Belgia, primele happenings au avut loc în anii 1965-1968, la Antwerpen, Bruxelles și Ostende, organizate de artiști ca Hugo Heyman și Panamarenko. În Olanda, mișcarea anarhistă "Provo" a realizat happening-uri în anii 1966-1968 în jurul statuii "Het Lieverdje" din piața Spui, în centrul Amsterdamului. Adesea a fost necesară intervenția poliției pentru a potoli protestele publicului.
Ca și Action painting, și istoria happening-ului a înregistrat și cazuri limită, când "actul creator" se confundă cu autodistrugerea (sinuciderea lui Rudolf Schwartzkogler).
Fluxus, Performance Art, Body Art, Comportment Art, Contestation Art sunt câteva dintre mișcările derivate din happening și care urmăresc același program teoretic, transferul valorii estetice de la obiectul de artă la actul artistic, împingerea confuziei cu realitatea până la limita extremă. Ca orice modalitate artistică, dincolo de semnificațțile implicite ale opțiunii pentru acest tip de expresie, și happening-ul poate acoperi sensuri diverse, putând urmări - cum se întâmplă cu sugestiile artiștilor români Mihail Olos și Ana Lupaș - o întâlnire dintre modernitate în expresie și fondul unor tradiții, mitul dezvoltându-se în cotidian.
Bibliografie
  • Allan Kaprow: Assemblage, Environments and Happenings. New York, 1961
  • Michael Kirby: Happenings. An Illustrated Anthology. New York, 1966
  • Udo Kulterman: Art-Events and Happenings. New York, 1971
  • Mariellen R. Sandford: Happenings and Other Acts. Routldge, 1995
  • Constantin Prut - Dictionar de arta moderna si contemporana, Bucuresti 2002

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu